Chisturile dentare iau naștere, cel mai adesea, ca o consecință a inflamației cronice la nivelul rădăcinii dintelui, cauzată de o infecție bacteriană. Aceasta poate apărea în urma unei carii netratate, a unui traumatism dentar sau a unei proceduri dentare incorect executate.

Chisturi radiculare: Cele mai frecvente, dezvoltându-se la vârful rădăcinii dintelui afectat.
Chisturi foliculare (odontoamelor chistice): Se formează în jurul unui dinte care nu a erupționat complet, cum ar fi molarii de minte.

În multe cazuri, chisturile dentare pot fi asimptomatice, fiind descoperite întâmplător în timpul unui control stomatologic de rutină sau la o radiografie. Totuși, atunci când cresc în dimensiune, pot apărea simptome precum:

Diagnosticul se stabilește prin examen clinic și, de obicei, prin realizarea unor radiografii dentare (intraorale sau panoramice), care ajută la vizualizarea chistului și la evaluarea extinderii acestuia.

Este important să consultați un medic stomatolog dacă suspectați prezența unui chist dentar sau dacă aveți simptomele menționate. Un diagnostic și un tratament prompt pot preveni complicații mai grave.

Extracția molarilor de minte este recomandată atunci când aceștia cauzează sau prezintă un risc crescut de a dezvolta probleme, printre care:

Extracția molarului de minte poate varia în complexitate, de la o procedură simplă la una chirurgicală, în funcție de poziția molarului și de gradul de impactare.

Evaluare și diagnostic: Stomatologul va efectua un examen clinic și va solicita, de obicei, radiografii (panoramice, CBCT) pentru a evalua poziția molarilor de minte, relația lor cu structurile anatomice importante (nervi, sinusuri) și gradul de dificultate al extracției.

Anestezie: Se administrează anestezie locală pentru a amorți complet zona. În cazuri complexe sau pentru pacienții anxioși, se poate recurge la sedare conștientă sau anestezie generală.

Extracție simplă: Dacă molarul de minte a erupt complet și este ușor accesibil, extragerea este similară cu cea a altor dinți, folosind instrumente specifice pentru a-l disloca și a-l extrage.

Extracție chirurgicală: Dacă molarul este impactat (sub gingie, sub os, sub un unghi necorespunzător), medicul chirurg stomatolog va realiza o incizie în gingie, va îndepărta o mică porțiune de os pentru a expune molarul și, dacă este necesar, va secționa molarul în bucăți mai mici pentru a facilita extragerea.

Curățare și sutură: După extracție, zona este curățată pentru a elimina eventuale resturi. În cazul extracțiilor chirurgicale, incizia gingivală este suturată cu fire resorbabile sau care necesită îndepărtare ulterioară. Instrucțiuni post-operatorii: Pacientul va primi instrucțiuni detaliate privind igiena orală, medicația (analgezice, antibiotice dacă este necesar), dieta și activitățile de evitat pentru o recuperare optimă.

Situația cea mai frecventă care necesită această manoperă chirurgicală este atunci când un pacient dorește implanturi dentare în zona molarilor și premolarilor inferiori, dar osul alveolar disponibil este insuficient din cauza prezenței de lungă durată a unei edentații (lipsă a dinților) sau a unei atrofii osoase semnificative. În aceste cazuri, nervul alveolar inferior se află într-o poziție joasă, adesea chiar la nivelul sau sub fundul crestei osoase, împiedicând plasarea unui implant dentar cu lungimea necesară pentru o stabilitate și o funcționalitate optimă.

Lateralizarea nervului alveolar inferior permite deplasarea temporară sau permanentă a nervului din calea implantului, creând astfel suficient spațiu osos pentru a plasa implantul dentar corect.

Această procedură este una complexă și necesită o planificare meticuloasă, fiind de obicei efectuată de un chirurg stomatolog experimentat sau un chirurg oro-maxilo-facial.

Evaluare și planificare: Imagistică avansată: Se utilizează tehnici de imagistică de înaltă rezoluție, cum ar fi tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT), pentru a localiza precis traiectul nervului alveolar inferior, a măsura distanța acestuia față de creasta osoasă și a evalua volumul osos disponibil.

Simulare digitală: În multe cazuri, se folosesc programe software pentru a planifica chirurgical digital, simulând deplasarea nervului și poziționarea optimă a implantului.

Anestezie: Se administrează anestezie locală pentru a asigura confortul pacientului pe durata intervenției. În cazuri mai complexe, se poate recurge la sedare.

Expunerea osului și a nervului: Medicul chirurg realizează o incizie în mucoasa orală pentru a expune osul alveolar din zona afectată. Cu ajutorul unor instrumente chirurgicale fine, se creează un "ferestru" sau o fereastră în osul cortical pentru a ajunge la canalul osos în care se află nervul.

Deplasarea nervului: Nervul alveolar inferior este apoi, cu mare delicatețe, deplasat din canalul osos și lateralizat (împins pe o parte) pentru a elibera spațiul necesar. Această manoperă necesită precizie pentru a evita lezarea nervului.

Pregătirea patului osos pentru implant: Odată ce nervul este lateralizat, spațiul osos eliberat este pregătit pentru a primi implantul dentar. Se realizează frecarea osoasă și se crează alveola pentru implant. Plasarea implantului dentar: Implantul dentar este inserat în poziția optimă, asigurându-se stabilitatea necesară. Repozitionarea nervului și sutura: Nervul alveolar inferior este repus cu grijă în poziția sa inițială sau într-o poziție care să asigure o recuperare rapidă. Incizia mucoasă este apoi suturată cu fire chirurgicale.

Lateralizarea nervului alveolar inferior este o procedură chirurgicală complexă, dar valoroasă, care permite refacerea funcției masticatorii prin plasarea de implanturi dentare în zone cu os alveolar limitat. Necesită planificare riguroasă, expertiză chirurgicală și o colaborare strânsă între pacient și echipa medicală pentru a asigura un rezultat optim și a minimiza riscurile

Gingivoplastia poate fi indicată într-o varietate de situații, având atât scopuri estetice, cât și funcționale:

"Zâmbet gingival" (Gummy smile): Când o cantitate excesivă de gingie este vizibilă la zâmbet, gingivoplastia poate scurta vizual coroanele dentare, creând un aspect mai proporționat.

Margini gingivale asimetrice sau neregulate: După tratamentul parodontal, extracții sau leziuni traumatice, gingia poate avea un contur inestetic. Gingivoplastia poate uniformiza aceste margini.

Retracții gingivale moderate: În cazuri de retracție gingivală nu foarte severe, gingivoplastia poate ajuta la corectarea aspectului, prin reconturarea marginilor gingivale rămase.

Îmbunătățirea igienei orale: Uneori, marginile gingivale neregulate pot crea "buzunare" unde se acumulează placa bacteriană. Reconturarea gingiei facilitează igienizarea.

Pregătire pentru coroane dentare sau fațete: Pentru a asigura o potrivire perfectă și un aspect estetic optim al restaurărilor protetice, conturul gingival poate fi ajustat prin gingivoplastie.

După extracții sau alte proceduri chirurgicale: Pentru a facilita vindecarea și a obține un contur gingival mai plăcut.

Gingivoplastia este, în general, o procedură minim invazivă și se poate efectua sub anestezie locală.

Evaluare și planificare:

Examinare clinică: Medicul stomatolog evaluează forma, dimensiunea și simetria gingiei, precum și relația acesteia cu dinții și buzele.

Fotografii intraorale: Adesea se realizează fotografii pentru a documenta starea inițială și pentru a planifica cu precizie modelarea gingivală.

Designul zâmbetului: În funcție de obiectivele estetice, medicul schițează cum ar trebui să arate conturul gingival ideal.

Anestezie: Se aplică anestezic local pentru a asigura confortul pacientului pe durata procedurii.

Modelarea gingivală: Medicul stomatolog utilizează instrumente specializate (bisturie, freze rotative fine, lasere stomatologice) pentru a remodela și sculpta marginile gingivale. Procedura implică eliminarea unor mici portiuni de țesut sau modelarea țesutului existent pentru a crea liniile dorite.
Cu bisturiu: Metoda tradițională, unde se folosesc bisturie chirurgicale precise.
Cu freze dentare: Se folosesc freze mici și fine pentru a sculpta gingia.
Cu laser: Laserele stomatologice permit o precizie sporită, minimizarea sângerărilor și o vindecare mai rapidă.

Controlul sângerării și igiena: Zona este curățată, iar eventualele sângerări sunt controlate.

Instrucțiuni post-operatorii: Pacientul va primi recomandări privind igiena orală, dieta și medicația, dacă este necesară.